Corpul tău nu cedează.
Refuză să mai coopereze.
Sunt Anca. Și sper să te surprind cu un singur lucru:
nu e în capul tău.
Recunoaștere
Ești obosită într-un fel pe care somnul nu îl rezolvă. Reacționezi mai aspru decât îți dorești. Te privești în oglindă și corpul tău pare schimbat. Nu îți mai amintești când ai fost ultima oară pur și simplu bine.
Ți-ai explicat asta ca pe o perioadă. Ca pe ceva ce trebuie acceptat sau combătut cu mai multă voință. „Nu asta sunt eu." Presiune și rușine, pentru că toți ceilalți par să se descurce mai bine.
Nu e vina ta. Acestea sunt semnale ale unui sistem sub presiune — nu ale unei persoane care nu se ridică la înălțime.
Nu e lipsă de discernământ. Nu e lipsă de voință. Deseori, de fapt, ai nevoie să faci mai puțin. Acestea sunt semnele unui sistem blocat pe două niveluri deodată — și asta cere două lentile deodată.
Formare profesională
Am absolvit si profesat Ortopedagogia, am studii post-universitare medicale de bază și formare postuniversitară în Psiho-Neuro-Imunologie clinică (cPNI).
Dar ce scriu mereu cu cerneală roșie pe diploma mea este următorul lucru:
Am 50 de ani. Ceea ce înseamnă că a trebuit să întâlnesc și să imbratishez mai multe femei și fațete în mine însămi. N-a fost întotdeauna elegant, dar am descoperit secrete pe parcurs. Corpul meu s-a schimbat cu fiecare etapă, poartă și-mi spune povestea.
Fiică, mamă, soră, prietenă, soție, văduvă. Expat, antreprenoare și foarte des șofer de taxi pentru cei 2 copii minunați ai mei. Știu cum e.
Funcționezi. Dar nu te recuperezi cu adevărat.
Ce vede cPNI
Psiho-Neuro-Imunologia clinică examinează modul în care fiziologia stresului, hormonii, funcția imună și comportamentul lucrează ca un întreg. Nu simptom cu simptom — ci ca un tipar.
Încărcătura cronică lasă urme în felul în care dormi, în modul în care îți reglezi energia, în răspunsul sistemului tău imunitar. Acele urme sunt măsurabile. Sunt și reversibile — dar numai dacă le abordezi ca sistem, nu ca plângeri izolate.
cPNI răspunde la întrebarea: ce face stresul prelungit corpului?
Ce adaugă ortopedagogia
Formarea mea în ortopedagogie îmi modelează modul în care înțeleg comportamentul — ca fiind ceva care se adaptează la sarcina, context și capacitatea fiziologică (de exemplu, neurodiversitatea). Cum reacționează, se adaptează, compensează și se blochează oamenii atunci când mediul sau sistemul cere prea mult. Nu ma uit doar la ce face cineva, ci la de ce continuă să facă ce face, chiar și atunci când nu mai funcționează.
Aceasta este profunzimea pe care munca pur fiziologică uneori o ratează. Un protocol care susține corpul dar ignoră tiparul din spatele lui se va lovi mai devreme sau mai târziu de același zid.
Ortopedagogia răspunde la întrebarea: ce ține pe cineva blocat în acel tipar?
Corpul ține evidența a ceea ce mintea încearcă să controleze. Dar mintea repetă ce nu a învățat niciodată să facă altfel. Ambele întrebări merită un răspuns.
De ce funcționează combinația
Combinația înseamnă că nu alegem între cele două întrebări. Nu alegem între versiuni ale noastre. Le punem pe amândouă. Îmbrățișăm tot. Și lucrăm la răspuns ca la un întreg — nu ca la traiecte paralele.
În practică
Concret, asta înseamnă
- Cartografierea încărcăturii fiziologice — somn, energie, reglarea stresului, ritmul hormonal
- Înțelegerea tiparelor comportamentale care mențin sistemul sub presiune
- Intervenții care susțin corpul și întrerup tiparul
- Un ritm potrivit pentru ce are nevoie sistemul tau — nu pentru ceea ce crezi că ar trebui să poți
Nu mai tare. Altfel.
Ești gată să începi un alt fel de conversație?
Primul pas este pur și simplu o conversație gratuita. Fără formulare, fără presiune. Luăm 20 de minute să vedem dacă potrivirea este corecta — de ambele parti.
Planifică o consultație